Este una dintre putinele femeie-maestru zen din lume. Merge la conferinte, mediteaza, fumeaza. Are doi copii si un cont pe Facebook. Am stat de vorba cu Barbara Kosen despre relatia dintre maestru si discipol, despre legamintul rasului pe cap si despre cum se imbina zen-ul cu viata activa contemporana.
Atunci cind vrea sa imi explice mai bine ce inseamna zazen-ul, Barbara apeleaza mereu la vorbele maestrului sau, Deshimaru, cel care a adus zen-ul din Japonia in Occident. O intreb cum a fost intilnirea cu el si imi povesteste amuzata ca acesta vorbea o englezo-japoneza foarte stricata, pe care discipolii o numeau „zenglish” si ca avea o secretara care traducea in franceza ce spunea maestrul, dar de cele mai multe ori traducea gresit. La moartea lui, in 1982, acesta nu a lasat pe nimeni in locul sau.
„Avea multi discipoli, unii mai vechi, asa-numitii discipoli de diamant, printre care ma aflam si eu, dar la moartea sa nu a simtit ca e cineva complet, care sa fie capabil sa devina conducatorul spiritual al comunitatii. Dupa ce a murit el, a fost foarte greu, pentru ca, desi nu eram completi, voiam sa continuam. Invatatura lui era pentru noi o comoara si nu voiam ca aceasta comoara sa dispara odata cu moartea maestrului. In cele din urma, un alt maestru japonez, Kosen Thibault, un vechi discipol si prieten al maestrului Deshimaru, a venit si a dat Transmisiunea Dharmei in numele sau, la trei dintre discipoli. Pentru maestrul Deshimaru era foarte important sa construiasca ceva in lumea occidentala. El considera ca zazen-ul apartinea fiintei umane, indiferent de nationalitate.
Totodata, nu voia sa facem in Europa o imitatie a zen-ului japonez, voia ca spiritul zen sa se stabileasca in lumea europeana. In istoria zen-ului, lucrurile s-au intimplat tot timpul in felul acesta. Buddha a fost indian, insa la 800 de ani dupa moartea sa, un calugar indian pe nume Bodhidharma a mers in China si prin el zen-ul a fost transmis aici si integrat traditiei chineze. Cinci secole mai tirziu, un calugar a fost in China si a adus zen-ul in Japonia. Despre maestrul Deshimaru se spunea ca este Bodhidharma al lumii moderne, pentru ca el a transmis zen-ul din Japonia in Europa.
Ceea ce a facut Kosen Thibault a fost prima transmisiune occidentala. Mi se pare foarte important acest lucru, pentru ca in Japonia exista o traditie complet diferita la nivelul vietii cotidiene, la nivelul modului in care gindim. Personal, eu pot intelege un om occidental, lumea in care traim noi, cunosc actiunile ei, cunosc karma lumii occidentale si, de aici, eu pot crea mai departe.”
Asa a devenit Barbara prima femeie-maestru din Franta, dar faptul ca este femeie conteaza prea putin in filosofia zen. „In zen trebuie sa mergem tot timpul dincolo de dualitate, de contradictie. In cele din urma, nu e nici o diferenta intre barbat si femeie; diferenta e relativa, din punctul de vedere al fiintei umane. Desi modelul meu a fost un barbat, eu trebuie sa creez plecind de la existenta mea de femeie. Uneori e chiar amuzant sa fii femeie-maestru.”
Ca orice om, maestra are temeri, are frici. In conditiile in care filosofia zen nu ridica problema a ceea ce exista dupa moarte, o intreb cum se raporteaza la aceasta. „Traiesc cu moartea, ma gindesc deseori la ea. In fiecare zi stiu ca voi muri, dar moartea e un prieten, e ceva normal. Moartea in budism e vazuta ca un moment. Noi sintem vii si va fi clipa mortii, care va exista pentru noi. Iar aceasta clipa a mortii face si ea parte din energia cosmica. Spunem ca se moare, insa nu e ceva care dureaza.”
Bine-bine, dar ce vine dupa ea... Tace si ride. Apoi continua: „Primim viata pentru a o trai, pentru a ne dezvolta constiinta, pentru a ne regasi locul in cosmos. Zen-ul inseamna a ne regasi esenta, care este in armonie cu Universul. Toate lucrurile au constiinta, exista cu noi. Fiinta umana are viata sa pentru a se dezvolta, pentru a creste, pentru a-si realiza existenta. Iata, viata noastra se limiteaza la o picatura de sperma. E un miracol. Corpul nostru e o minune. Dar uitam mereu de existenta acestui miracol. Invatam sa mergem, sa vorbim, sa respiram, dar apoi facem lucrurile astea automat si ajungem sa uitam. Maestrul meu spunea ca zen inseamna a reveni la punctul zero.”
http://www.elle.ro/Lifestyle/Features/Barbara-Kosen-un-calugar-modern-1649335
Articolul intreg din revista Elle de Alina Baisan.
„Avea multi discipoli, unii mai vechi, asa-numitii discipoli de diamant, printre care ma aflam si eu, dar la moartea sa nu a simtit ca e cineva complet, care sa fie capabil sa devina conducatorul spiritual al comunitatii. Dupa ce a murit el, a fost foarte greu, pentru ca, desi nu eram completi, voiam sa continuam. Invatatura lui era pentru noi o comoara si nu voiam ca aceasta comoara sa dispara odata cu moartea maestrului. In cele din urma, un alt maestru japonez, Kosen Thibault, un vechi discipol si prieten al maestrului Deshimaru, a venit si a dat Transmisiunea Dharmei in numele sau, la trei dintre discipoli. Pentru maestrul Deshimaru era foarte important sa construiasca ceva in lumea occidentala. El considera ca zazen-ul apartinea fiintei umane, indiferent de nationalitate.
Totodata, nu voia sa facem in Europa o imitatie a zen-ului japonez, voia ca spiritul zen sa se stabileasca in lumea europeana. In istoria zen-ului, lucrurile s-au intimplat tot timpul in felul acesta. Buddha a fost indian, insa la 800 de ani dupa moartea sa, un calugar indian pe nume Bodhidharma a mers in China si prin el zen-ul a fost transmis aici si integrat traditiei chineze. Cinci secole mai tirziu, un calugar a fost in China si a adus zen-ul in Japonia. Despre maestrul Deshimaru se spunea ca este Bodhidharma al lumii moderne, pentru ca el a transmis zen-ul din Japonia in Europa.
Ceea ce a facut Kosen Thibault a fost prima transmisiune occidentala. Mi se pare foarte important acest lucru, pentru ca in Japonia exista o traditie complet diferita la nivelul vietii cotidiene, la nivelul modului in care gindim. Personal, eu pot intelege un om occidental, lumea in care traim noi, cunosc actiunile ei, cunosc karma lumii occidentale si, de aici, eu pot crea mai departe.”
Asa a devenit Barbara prima femeie-maestru din Franta, dar faptul ca este femeie conteaza prea putin in filosofia zen. „In zen trebuie sa mergem tot timpul dincolo de dualitate, de contradictie. In cele din urma, nu e nici o diferenta intre barbat si femeie; diferenta e relativa, din punctul de vedere al fiintei umane. Desi modelul meu a fost un barbat, eu trebuie sa creez plecind de la existenta mea de femeie. Uneori e chiar amuzant sa fii femeie-maestru.”
Ca orice om, maestra are temeri, are frici. In conditiile in care filosofia zen nu ridica problema a ceea ce exista dupa moarte, o intreb cum se raporteaza la aceasta. „Traiesc cu moartea, ma gindesc deseori la ea. In fiecare zi stiu ca voi muri, dar moartea e un prieten, e ceva normal. Moartea in budism e vazuta ca un moment. Noi sintem vii si va fi clipa mortii, care va exista pentru noi. Iar aceasta clipa a mortii face si ea parte din energia cosmica. Spunem ca se moare, insa nu e ceva care dureaza.”
Bine-bine, dar ce vine dupa ea... Tace si ride. Apoi continua: „Primim viata pentru a o trai, pentru a ne dezvolta constiinta, pentru a ne regasi locul in cosmos. Zen-ul inseamna a ne regasi esenta, care este in armonie cu Universul. Toate lucrurile au constiinta, exista cu noi. Fiinta umana are viata sa pentru a se dezvolta, pentru a creste, pentru a-si realiza existenta. Iata, viata noastra se limiteaza la o picatura de sperma. E un miracol. Corpul nostru e o minune. Dar uitam mereu de existenta acestui miracol. Invatam sa mergem, sa vorbim, sa respiram, dar apoi facem lucrurile astea automat si ajungem sa uitam. Maestrul meu spunea ca zen inseamna a reveni la punctul zero.”
http://www.elle.ro/Lifestyle/Features/Barbara-Kosen-un-calugar-modern-1649335
Articolul intreg din revista Elle de Alina Baisan.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu