Maestrul Dokusho Villalba in Romania- articol publicat in ziarul Flacara de Horia Ţurcanu

„Suntem ca picăturile de rouă, dimineaţa. Apa coboară din aer şi devine vizibilă pe frunze la fel cum spiritul nostru coboară din marele spirit şi devine vizibil în corp. La răsăritul soarelui, picătura de rouă este resorbită înapoi, de unde a venit. Nu dispare, doar îşi schimbă forma. La fel, când murim, spiritul nostru este resorbit în marele spirit universal."
Ştii ce se întâmplă în meditaţie? Ne retragem toată atenţia din lumea exterioară pentru a o focaliza în inimă, acolo unde este centrul fiinţei, esenţa. Inima este o poartă. Ne resorbim spiritul din exterior şi îl lăsăm să se ducă, prin poarta inimii, acolo de unde a venit. Asta este meditaţia, un proces de interiorizare profundă.“
„Rugăciunea inimii este acelaşi lucru. O trecere prin poarta inimii, o interiorizare profundă.
E acelaşi lucru. Buddha voia să elibereze umanitatea de suferinţă, iar Iisus voia să mântuie umanitatea din păcat. Amândoi erau motivaţi de un fel special de iubire pentru oameni, pe care noi o numim compasiune. Este un fel de iubire liber de orice ego. În creştinism se numeşte Iubire Christică. Îţi dai seama de ce amândoi vorbesc mereu despre inimă şi despre a simţi?“
„Doar formele sunt diferite, prietene, doar formele, esenţele sunt aceleaşi pretutindeni. Există un singur fel de trăire mistică, un singur fel de revelaţie, acelaşi, oricum l-ai numi. Vorbim cu toţi despre acelaşi adevăr, iar aceia care l-au trăit cu adevărat ştiu să-l recunoască oriunde l-ar vedea, în orice religie.“
Buddha şi Iisus şi-au dedicat vieţile, amândoi, unei încercări de o superbă generozitate: aceea de a salva omenirea din faţa suferinţei. Fiecare dintre ei a descoperit o cale şi fiecare dintre aceste căi avea în centrul său inima. A privi cu inima. Pentru fiecare dintre ei, iubirea a fost ceea ce i-a împins în încercările lor de a salva omenirea.

http://revistaflacara.ro/maestrul-zen-dokusho-villalba-omul-care-a-cautat-o-revolutie/
Articol din Revista Flacara scris de Horia Ţurcanu
Dokusho Villalba, un om care, în cele patru zile în care a stat în România, mi-a devenit prieten. La început am crezut că va fi încă un personaj insolit pe lunga listă a oamenilor pe care i-am cunoscut în calitate de jurnalist. Un călugăr budist în România! A fost mai mult decât atât. Nici acum nu ştiu dacă el ca persoană sau abordările sale venind din înţelepciunea milenară a Orientului au fost acelea care au avut darul de a mă conduce cu un pas mai aproape de mine însumi, căci acesta este principalul lucru care mi s-a întâmplat în cele din urmă şi, aveam să descopăr, această apropiere de noi înşine este cheia întregii cunoaşteri pe care se bazează budismul zen şi a soluţiilor pe care le poate aduce în această lume.


O impresie finala a autorului reportajului:
Mi-a plăcut relaxarea cu care omul acesta putea să accepte adevărurile altora, fără să simtă nici o clipă că aceste adevăruri i-ar putea ameninţa în vreun fel sistemul de valori. Căci în budism nu există „adevărul unic“. Există doar căi multiple care duc în acelaşi loc, iar aceste căi, diferite şi uneori complementare, se referă la aceeaşi realitate supremă a unui univers în care încăpem cu toţii.

Multumim autorului pentru un reportaj deosebit.