Cabinet Terapie Bowen Galata Duminica ora 10.00 inscriere prealabila la 0753180143

duminică, 11 septembrie 2011

Câmpul de cicoare...-Eduard Ţară

Câmpul de cicoare –
doar ochii ei albaştri
de neregăsit

Avem bucuria de a prezenta un al doilea hai ku minunat al ieseanului nostru Eduard Ţară.
Multumim Maestre pr hai ku urile dumneavoastră deosebite.
Pt a citi mai mult despre Hai ku vizitati
http://romaniankukai.blogspot.com/ , un blog unic in Romania.

Teatru--n ruină...-Cezar Florin Ciobîcă

Teatru-n ruină -
noaptea ies la rampă
Numai greierii

Multumim autorului pt acest frumos hai ku.
Dacă doriti sa cititi mai multe hai ku si sa invatati mai multe in legatura cu acest subiect vizitati





MOKU SHO KA de maestrul WANSHI SHOKAKU kusen al maestrului Mokusho Zeissler -- 21

Totul in univers
Straluceste si predica dharma.

Totul exprimă adevarul. Dogen spune în Shobogenzo: Sunetul văii, culoarea muntelui, fiecare lucru este vocea lui Buddha, este forma lui Buddha, postura lui Buddha. Fiecare arbore, fiecare floare, fiecare piatră stralucesc si predică în mod tăcut, fără scop, dharma. Ele strălucesc si predică fără a folosi putrea minţii.
Inconstient, natural, intreaga natura, întregul univers ne învată adevărul, predică dharma, exprimă cea mai înaltă valoare din univers.
Valoarea din lumea umană este foarte diferită: banii, o masina mare, o casa mare, o slujba buna, o afacere care merge bine, o munca care ne aduce beneficii, un renume, un talent apreciat. Aceasta valoare se naste din interschimbare, din relationare.
În zen noi nu negăm această valoare, însă viaţa noastră are nevoie si de un alt fel de valoare.
Această altă valoare este vocea văii, culorile muntelui, valoarea gratuită, darul naturii, fuse-ul, de aceea totul în univers străluceşte si predică dharma. Zazenul ne dăruieşte acest fuse al universului intreg, ne dă bucuria, fericirea cea mai inaltî, fără a sta pe ganduri, în mod natural.
La bar, in timpul petrecerilor, foartă multă lume vorbea despre zen în timp ce bau whiskz; unii foarte beti deveneau chiar agresivi. Fiecare dintre celulele lor era imbibata de alcool: asta nu inseamna deloc a predica dharma.
Însă în timpul zazenului această dharma ne pentrează fiecare colţisor al celulelor noastre, al creierului nostru, fiecare articulatie, fiecare nerv, fiecare muschi.
În zazen corpul nostru devine corpul dharmei. În acest sens zazenul salvează toate fiinţele vii. Buddha, Dumnezeu, salveaza toate fiintele vii.
Salvare tuturor fiintelor vii este predica universului întreg. Este marea operă infinită, eternă, ce este predicată în fiecare clipă. Este fuse-ul, darul zazenului.
Trebuie să continuaţi zazenul dincolo de durere. Dacă aveţi răbdare nervii voştri vor deveni puternici. Tusea, miscatul, durerea, înseamnă doar că vrei să scaăi de zazen, de univers. Nu doar natura, ci şi voi trebuie să predicaţi dharma. Predicarea dharmei înseamnă prezenţa zazenului în corpul vostru, în toate celulele corpului, comunicarea cu întregul univers, darul vostru către univers.

miercuri, 7 septembrie 2011

Călător grăbit... -Marian Nedişan

Tramvai în mers
ridicând valuri de nea -
călător grăbit...
Autor: Marian Nedişan
Vizitaţi http://romaniankukai.blogspot.com/search/label/întâlniri%20la%20Cluj

Kodo Sawaki (1880-1966)

 De multe ori oamenii mă întreabă de ce fac zazen. În zazen nu se face nimic, zazenul inseamna "a deveni intim cu tine însuţi". De fapt există mai multe feluri de intimităţi. De exemplu poti să devii intim cu sake-ul, cu o amantă sau cu jocul de golf. În toate aceste cazuri lumea nu face altceva decât să caute un scop în aceste obiecte şi nu devin deloc intimi cu ei înşişi. Pentru a ne da seama ce suntem, nu există mijloc mai bun decât zazenul. Când sunt în dojo, fac zazen în linişte, închizând usa ... Desigur, există dorinţa omenească banală de a vrea să ştim în ce măsură facem zazen. Dar sinele însusi care face zazen este Buddha. Aceasta înseamnă "a deveni Buddha". Este punctul esential al zazenului, cu alte cuvinte, iluminarea tăcută (mokusho) a Zenului."
Se spune că zazenul şi credinta sunt două lucruri diferite şi că zazenul nu este credinta. Dar dacă practici zazen devenind intim cu tine însuţi, devenind pur, aceasta înseamnă credinta. Dacă practici zazen într-un mod superficial, atunci se poate spune ca există două lucruri, tu însuţi, şi zazenul. Atunci, tu însuţi şi zazenul, nu sunteti una. Deci există în permanenţă sinele şi zazenul, sinele şi Buddha, ca doua lucruri diferite. Buddha se vede departe şi asta nu e bine. Eu cred că zazenul şi acest Sawaki sunt un singur lucru. Zazen şi Sawaki, Sawaki şi zazen, nici o distanţă. Eu cred că Sawaki este el însuşi atunci când practică zazen. Dar nu este usor pentru că zazenul şi Sawaki se află la o mare distanţă. Practicând zazen, mă gândesc câteodată la o fată pe care am întâlnit-o sau la ceva impresionant, ca muntele Fuji. Zazenul nu trebuie practicat relaxat sau adormit. Luând o postură energică, Sawaki este "tras înspre zazen". Este ceea ce numim samadhi. Samadhi denumeşte ceea ce este pur ca natura, adică adevăratul "eu". Hakuin a spus: "Oamenii sunt deja natura lui Buddha". Pentru a ajunge la această natură însă trebuie să faci zazen cu mare seriozitate, fără distanţă, zazenul pe care-l numim san ze tsu kan, adică "a traversa şi a observa cele trei lumi ale trecutului, prezentului şi viitorului.
Cineva istoriseşte că odată, în timp ce ţineam o conferinţă undeva, trecând prin faţa sălii a auzit vocea mea care era deosebit de puternică şi incitantă; s-a oprit şi a aruncat o privire în sala în care, a constatat el cu uimire, nu erau decât două persoane. Puţin contează pentru mine dacă vorbesc pentru o sută sau o mie de persoane. Eu vorbesc întotdeauna din adâncul inimii. De aceea, în fiecare cuvânt, în fiecare frază, mintea şi corpul meu, carnea şi sângele meu sunt în întregime deschise.

marți, 6 septembrie 2011

MOKU SHO KA de maestrul WANSHI SHOKAKU kusen al maestrului Mokusho Zeissler -- 20

Invatatura inaudibila de a fi fara scop, de a nu urma, de a nu isi asculta gandurile. De a nu isi urma iluziile, de a nu le rumega.
Constiinta dinaintea satoriului este iluzia. Constiinta de dupa...mintea noastra nu poate intelege...este auzirea invataturii inaudibile, intelegerea fara obiect, hishiryo, dincolo de gandire.
Kodo Sawaki spunea: Iarna nu-i nevoie de evantai.
Nu-i nevoie de mintea personala pentru a certifica zenul, pentru a se intelege pe sine. Sensei Taisen Deshimaru spunea mereu: A reveni la conditia normala, a se stabili ferm in sine insusi. Postura de zazen trebuie sa fie in acest fel.
A gasi sinele nostru adevarat cel care nu este miscat nici de critici, nici de laude. Buddha, Dumnezeu nu pot fi ameliorati prin laude si nici nu dispar din cauza criticilor. Asta inseamna a se intelege pe sine.
Socrate: Cunoscandu-te pe tine vei cunoaste universul si zeii.
Doar acest fel de viata, acest fel de constiinta este imortala si infinita.
Viata ce se naste, viata care moare este viata care seamana cu visul.
Cum sa nu mori? Cum sa nu te nasti?
Doar aceasta tacere este invatatura ultima.
Doar aceasta constiinta este raspunsul universal.

luni, 5 septembrie 2011

Vierme sub lună...-Matsuo Basho

Vierme sub lună,
Încet sapă-n tăcere,
Caverne-n castan...


Matsuo Bashō, Miresme de orhidee (cele mai cunoscute haiku-uri), traducere din limba engleză de Victor Stir, Editura Karuna, Bistrita, 2006

Turbată mare... -Matsuo Basho

Turbată mare,
Peste insula Sado,
Raiul pe valuri...

Maestrul Kodo Sawaki (1880-1966)

Kodo Sawaki s-a născut la 16 iunie 1880 şi a fost unul din cei şapte copii ai unei familii bogate. Numele său era Tsaikichi. La vârsta de cinci ani îşi pierde mama, iar la opt ani şi tatăl. Dupa moartea părinţilor a fost adoptat de un prieten al unui unchi de-al său, Sawaki Monchiki, un jucător şi parior înrăit, ce credea doar în "sex şi tutun", şi care avusese deja unsprezece neveste, ultima fiind o prostituată isterică. La treisprezece ani, pentru a se putea hrăni, se angajează paznic la jocurile de noroc. Într-o zi fiind martor la moartea unui bătrân într-un bordel, hotărăşte brusc să nu mai continue acest mod de viaţă. Acest incident îl îndreaptă pe calea buddhismului. Ajutat de un om bun, Morita Soshichi, intră într-un templu shinshu şi cere să fie ordinat călugăr. Dar abatele acestui templu îl îndrumă spre calea Zen şi în acest fel, pleacă spre templul Eihei-ji, unul din cele două temple principale ale scolii Soto Zen din acea vreme.
În 1896 soseşte la Eihei-ji. Din cauză că era un simplu necunoscut, nu i se acordă dreptul de a cere ordinaţia de călugăr şi este trimis să facă munca de servitor, însă din fericire, aceasta îi permite să înveţe să practice zazen. În 1897 primeşte ordinaţia de călugăr (tokudo) de la Sawade Koho Osho şi numele de Kodo (cel care face Calea să progreseze). Ramâne doi ani alături de Sawade Koho Osho. Mai târziu întâlneşte un alt maestru Fueoka Sunum Osho, de la care învaţă modul corect de practică şi anume: a nu căuta nici satori, nici altceva, ci numai a sta asezat în zazen, pur şi simplu. Practica alături de maestru este întreruptă dupa un an de războiul ruso-japonez (1900) la care a trebuit să participe. În 1904 este trimis într-un batalion de infanterie, unde într-o luptă este grav rănit. Zace mult timp printre cadavre, îşi pierde capacitatea de a vorbi, pe care o regăseşte după multa vreme. Este transportat înapoi în Japonia pentru îngrijiri medicale şi apoi pentru convalescenţă. În 1908, după cinci ani de întrerupere, la douazec şi nouă de ani întră la şcoala templului Horyu-ji la Nara, unde îşi face studiile de filozofie, practicând zazen, citind Shobogenzo.
În 1912 devine primul asistent al dojoului din Yosen-ji. Urmează o perioadă de singurătate, de practică intensă a zazenului, într-un templu din provincia Nara. În 1916 abandonează izolarea şi devine lector, koshi, în templul Daiji-ji Sodo. Pleacă din Daiji-ji pentru a locui în casa unui prieten. În 1923 începe să călătorească prin Japonia, ţinând conferinţe şi sesshinuri. În 1935 devine instructor de zazen la Universitatea Komasawa unde ţine conferinţe despre literatura Zen şi godo al templului Siji-ji (al doilea mare templu Soto Zen). Este momentul în care Yasuo (Taisen) Deshimaru devine discipolul său. Devine pentru o perioadă şi şeful templului Tengyo Zen Ien.
În 1949 pune bazele templului Antai-ji Shichikurin Sanzen Dojo. După razboi devine din ce în ce mai celebru în Japonia prin organizarea de conferinţe atât la universităţi cât şi la închisori, prin organizarea de sesshinuri şi tabere de vară în diferite locuri, prin construirea a numeroase dojouri. Îi învăţa atât pe călugări cât şi pe laici. Era supranumit "Kodo cel fara de casă", căci refuza să se stabilească într-un templu, şi călătorea întotdeauna singur. În 1963, la optzeci şi trei de ani cade grav bolnav si îşi petrece ultimele zile la Antai-ji (templu pe care l-a transformat într-un loc al practicii pure) privind muntele Takagamine. Cu trei zile înaintea morţii, contemplând muntele îi spune unei călugărite: "Priveşte-l! Natura este minunată. Înţeleg problemele oamenilor. Nicicând de-a lungul întregii mele vieţi n-am cunoscut o persoană căreia să mă fi supus sau pe care aş fi putut s-o admir. Dar muntele Takagamine mă priveşte de la înălţimea sa şi-mi spune: Kodo, Kodo...". Acestea au fost ultimele sale cuvinte. A murit la 21 decembrie 1966.