Cabinet Terapie Bowen Galata Duminica ora 10.00 inscriere prealabila la 0753180143

luni, 5 septembrie 2011

Maestrul Kodo Sawaki (1880-1966)

Kodo Sawaki s-a născut la 16 iunie 1880 şi a fost unul din cei şapte copii ai unei familii bogate. Numele său era Tsaikichi. La vârsta de cinci ani îşi pierde mama, iar la opt ani şi tatăl. Dupa moartea părinţilor a fost adoptat de un prieten al unui unchi de-al său, Sawaki Monchiki, un jucător şi parior înrăit, ce credea doar în "sex şi tutun", şi care avusese deja unsprezece neveste, ultima fiind o prostituată isterică. La treisprezece ani, pentru a se putea hrăni, se angajează paznic la jocurile de noroc. Într-o zi fiind martor la moartea unui bătrân într-un bordel, hotărăşte brusc să nu mai continue acest mod de viaţă. Acest incident îl îndreaptă pe calea buddhismului. Ajutat de un om bun, Morita Soshichi, intră într-un templu shinshu şi cere să fie ordinat călugăr. Dar abatele acestui templu îl îndrumă spre calea Zen şi în acest fel, pleacă spre templul Eihei-ji, unul din cele două temple principale ale scolii Soto Zen din acea vreme.
În 1896 soseşte la Eihei-ji. Din cauză că era un simplu necunoscut, nu i se acordă dreptul de a cere ordinaţia de călugăr şi este trimis să facă munca de servitor, însă din fericire, aceasta îi permite să înveţe să practice zazen. În 1897 primeşte ordinaţia de călugăr (tokudo) de la Sawade Koho Osho şi numele de Kodo (cel care face Calea să progreseze). Ramâne doi ani alături de Sawade Koho Osho. Mai târziu întâlneşte un alt maestru Fueoka Sunum Osho, de la care învaţă modul corect de practică şi anume: a nu căuta nici satori, nici altceva, ci numai a sta asezat în zazen, pur şi simplu. Practica alături de maestru este întreruptă dupa un an de războiul ruso-japonez (1900) la care a trebuit să participe. În 1904 este trimis într-un batalion de infanterie, unde într-o luptă este grav rănit. Zace mult timp printre cadavre, îşi pierde capacitatea de a vorbi, pe care o regăseşte după multa vreme. Este transportat înapoi în Japonia pentru îngrijiri medicale şi apoi pentru convalescenţă. În 1908, după cinci ani de întrerupere, la douazec şi nouă de ani întră la şcoala templului Horyu-ji la Nara, unde îşi face studiile de filozofie, practicând zazen, citind Shobogenzo.
În 1912 devine primul asistent al dojoului din Yosen-ji. Urmează o perioadă de singurătate, de practică intensă a zazenului, într-un templu din provincia Nara. În 1916 abandonează izolarea şi devine lector, koshi, în templul Daiji-ji Sodo. Pleacă din Daiji-ji pentru a locui în casa unui prieten. În 1923 începe să călătorească prin Japonia, ţinând conferinţe şi sesshinuri. În 1935 devine instructor de zazen la Universitatea Komasawa unde ţine conferinţe despre literatura Zen şi godo al templului Siji-ji (al doilea mare templu Soto Zen). Este momentul în care Yasuo (Taisen) Deshimaru devine discipolul său. Devine pentru o perioadă şi şeful templului Tengyo Zen Ien.
În 1949 pune bazele templului Antai-ji Shichikurin Sanzen Dojo. După razboi devine din ce în ce mai celebru în Japonia prin organizarea de conferinţe atât la universităţi cât şi la închisori, prin organizarea de sesshinuri şi tabere de vară în diferite locuri, prin construirea a numeroase dojouri. Îi învăţa atât pe călugări cât şi pe laici. Era supranumit "Kodo cel fara de casă", căci refuza să se stabilească într-un templu, şi călătorea întotdeauna singur. În 1963, la optzeci şi trei de ani cade grav bolnav si îşi petrece ultimele zile la Antai-ji (templu pe care l-a transformat într-un loc al practicii pure) privind muntele Takagamine. Cu trei zile înaintea morţii, contemplând muntele îi spune unei călugărite: "Priveşte-l! Natura este minunată. Înţeleg problemele oamenilor. Nicicând de-a lungul întregii mele vieţi n-am cunoscut o persoană căreia să mă fi supus sau pe care aş fi putut s-o admir. Dar muntele Takagamine mă priveşte de la înălţimea sa şi-mi spune: Kodo, Kodo...". Acestea au fost ultimele sale cuvinte. A murit la 21 decembrie 1966.
 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu