Zenul şi religiozitatea

Zenul doreşte ca tu să fii cu adevărat religios, nu doar formal, prefăcut şi ipocrit.
Când te afli în templu, în dojo ( ca să nu zica altii că ne legăm de religiile lor, noi ne criticam pe noi...clar) atunci devii religios, iar imediat ce ieşi afară ai redevenit vechiul tu. Aceasta înseamnă că prezenţa ta la templu a fost doar o prefăcătorie.
Aceiaşi oameni care se roagă, meditează ,  in temple, dojouri, biserici, moschei...si care apar atat de beatifici si linistiti, când ies afară devin intoleranţi, meschini, cruzi, răi, egoişti, violenţi, pornesc chiar conflicte religioase în numele lui Dumnezeu. Şi haideti sa fim seriosi si sinceri pentru o clipă...Chiar credeţi că Dumnezeu ar vrea aşa ceva? Intrebati si pe un copil de 4 ani...mai ales pe un copil...
Şi toate religiile vorbesc despre iubire...

Zenul nu vorbeşte despre Dumnezeu ci despre Conştienţă, aceasta fiind una din principalele calităţi ale Divinităţii, un parfum prezent pretutindeni, care poate fi vazut şi simtit...Aceasta este adevărata religiozitate, adevaratul Dumnezeu.